Scrisoare deschisa domnului profesor Balint

Stimate Domnule Profesor,

Am citit mesajul pe care mi l-aţi transmis cu interes, dar mai ales, cu mâhnire. Am citit de asemenea şi studiul alcătuit de Dumneavoastră, studiu legat de activitatea primarului Bernady după 1918. Recunosc sincer că, nefiind de profesiune istoric, nu aveam de unde cunoaşte anumite aspecte pe care Dumneavoastră le-aţi sesizat, cu profesionalismul şi acurateţea istoricului avizat şi concentrat pe detaliu. Acest studiu deosebit este totuşi unul adresat cunoscătorilor şi desigur, celor cu o anumită expertiză în domeniu. În ce mă priveşte, sunt absolventă a unei facultăţi de ştiinţe economice şi, în conformitate cu profesiunea pe care am practicat-o mulţi ani, am preferat să fiu cât mai bine pregătită în domeniul în care m-am format.

Dincolo de conţinutul studiului şi de concluziile sale, care nu îmi par a fi defavorabile primarului Bernady, cred că se impun anumite precizări.
Fără a fi avizată în domeniul istoriei şi fără a dori să iau apărarea nimănui, consider că una dintre lecţiile pe care istoria ni le dă în fiecare zi este şi aceea de a nu a trăi cantonaţi în trecut şi de a nu repeta anumite erori care, la vremea lor, ne-au costat poate mai mult decât am fi crezut. Mărturisesc că formaţia de finanţist şi de om obişnuit să lucreze cu constrângeri ale legii juridice, mă obligă să ridic întrebarea: Nu înţeleg ce anume îmi reproşaţi? Voi încerca să fiu mai explicită:

Am înţeles că îmi reproşaţi si mie si politicienilor că am avea unele lacune în ce priveşte „Istoria Naţională”. Sunt convinsă că NU există om care să cunoască Istoria Naţională a României, dacă-mi permiteţi o asemenea exprimare, în mod total sau complet, adică fără nici o lacună. În orice domeniu, cunoaşterea este graduală şi asta o ştiţi foarte bine. Nivelul meu de cunoaştere al istoriei, limitat desigur, nu îmi permite să abordez anumite detalii pe care Dumneavoastră le ştiţi prea bine. Dar, trebuie să vă spun că asta este ca şi cum ai reproşa unui profesor de fizică faptul că nu l-a citit complet pe Marin Preda. Cu alte cuvinte, cred că competenţele unui om ar trebui să se concentreze în primul rând pe profesia pe care o practică şi mai cred că o cunoaştere a istoriei este o datorie a fiecăruia, dar în nici un caz această cunoaştere nu poate depăşi un anumit nivel. Fie şi numai pentru motivul că avem o singură viaţă şi că nu putem face totul în această viaţă! În ce mă priveşte, nu am crezut niciodată în omul multilateral pregătit! Tot istoria ne demonstrează că vremea spiritelor enciclopedice a trecut demult, din momentul în care nici un domeniu nu mai poate fi cunoscut în mod exhaustiv de către nimeni!

Legat de mesajul Dumneavoastră. Sunt şi voi rămâne întotdeauna un adversar al tendinţelor dictatoriale de orice fel. Sunt şi voi rămâne un adversar al abuzurilor de orice fel. Consider că, în Primăria Tîrgu Mureş, au avut loc şi au loc încă abuzuri incalificabile şi că instituţiile Statului NU îşi fac datoria de a opri aceste abuzuri. Eu însumi m-am expus la riscuri foarte mari când am iniţiat o serie întreagă de acţiuni care, din nefericire, nu au dus la diminuarea abuzurilor. Nu mă plâng, o spun doar ca pe o constatare amară. Consider că Dorin Florea NU este primarul de care are nevoie acest oraş, oropsit în multe privinţe şi exclus de la o poziţie care i se cuvine, cel puţin din punct de vedere istoric şi moral. Tîrgu Muresul este un oraş uitat, izolat, nedezvoltat, care pierde tot mai mult competiţia cu alte oraşe din Ardeal. Dar acesta este alt subiect, care nu are nici o legătură cu ceea ce vroiam să vă spun acum.

Îmi spuneţi în mesaj că, citez, „Consider că dincolo de animozităţile dintre dv. ca formaţiune şi celelalte formaţiuni, sunt momente când trebuie să vă daţi mâna în interes naţional sau local. Interese care-mi scapă sau poate orgolii mărunte vă fac să nu procedaţi în acest fel şi să nesocotiţi opinia noastră, a celor care v-au adus ”pe val”. Înainte de toate, cu scuzele de rigoare, eu nu sunt o formaţiune... Sunt un simplu om care încearcă să îşi facă treaba cât mai bine. Că reprezint PNL în Consiliul Local, asta e deja altceva. În al doilea rând, nu cred că înţeleg la ce vă referiţi când vorbiţi de interesul local sau naţional. Iată de ce:

Consider că marile probleme ale şcolilor târgumureşene nu au nimic de a face cu denumirea lor. E o opinie personală şi nu cer nimănui să şi-o însuşească. Problema reală este că şcolile arată sinistru, că asistăm la degradarea condiţiilor de învăţătură ale elevilor, că profesorii au din ce în ce mai puţin suport material şi logistic pentru a-şi desfăşura, în condiţii optime, orele, că dascălii sunt dispreţuiţi şi batjocoriţi de un sistem care nu are nimic de a face cu valorile autentice ale unei societăţi normale şi democrate, că aceste valori se pierd pe zi ce trece, că banii publici sunt risipiţi zilnic de oameni care nu ştiu sau nu vor să-i gestioneze corect, că datoriile oraşului sunt prost administrate şi cresc cu fiecare oră, că gradul de îndatorare al oraşului este abil mascat în investiţii nebugetate, că totul se rezumă la jocuri de culise, etc. Problemele oraşului sunt atât de multe şi de grave încât mi-ar trebui ore în şir să vă vorbesc despre ele. Constat însă că noi ne pierdem în judecăţi de tipul „cum numim o şcoală”, în timp ce, peste câţiva ani, când vom trage linia şi vom plăti facturile restante, vom constata că, indiferent cum se numeşte acea şcoală, ea NU mai poate fi utilă oraşului, societăţii, nouă tuturor... Eu nu ştiu dacă, aşa cum spuneţi, „un bust şi o stradă în municipiu care poartă numele Bernady erau suficiente”. Ştiu însă că nu vreau ca copiii mei să trăiască într-o societate în care şcolile sunt distruse, în care ne certăm pentru un nume de stradă sau în care omenia simplă şi elementară este aruncată la coş. Ştiţi că în câţiva ani oraşul nu va mai putea oferi protecţie socială reală, datorită modului nesăbuit în care se cheltuie azi banul public? Este opinia mea şi vom vedea dacă viitorul îmi va da ori nu dreptate!

În altă ordine de idei: eu am votat, nu conform unor înţelegeri de culise, ci conform unor prevederi impuse de legislaţia europeană şi aici vreau să invoc protocolul nr. 12 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care la art. 1 dispune interzicerea generală a discriminării, respectiv paragraful 1: „Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici un fel de discriminare bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie” şi paragraful 2: ,,Nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publică, pe baza oricăruia dintre motivele menţionate la paragraful 1”.

Art. 16 alin.1 din Constituţia României prevede că ,,Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”. De asemenea art. 20 alin.1 dispune că ,,Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor, vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi celelalte tratate la care România este parte”.

Referitor la drepturile lingvistice, Convenţia Cadru pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale (Monitorul Oficial al României, partea I, nr.82/1995) prevede la art. 10 alin. 1 că, citez, ,,părţile se angajează să recunoască oricărei persoane aparţinând unei minorităţi naţionale, dreptul de a folosi liber şi fără ingerinţă, limba sa minoritară, în privat şi în public, oral şi scris”, în timp ce art. 11 alin. 2 arată că ,,părţile se angajează să recunoască oricărei persoane aparţinând unei minorităţi naţionale, de a expune în limba sa minoritară însemne, inscripţii şi alte informaţii cu caracter privat, vizibile pentru public”.

Cunosc foarte bine acele prevederi şi, fie că îmi plac, fie că nu îmi plac, sunt obligată să mă conformez lor. O prevedere europeană asumată de Statul Român se aplică de sus până jos, de la nivel guvernamental, până la nivelul administraţiei publice locale, este obligatorie pentru România, deci şi pentru Tîrgu Mureş. Nu eu le-am negociat şi impus, pe mine nu m-a întebat nimeni dacă sunt sau nu de acord cu ele, astfel că orice discuţie pe o asemenea temă devine, iertaţi-mă că o spun, inutilă.

În plus, nu am interese personale legate de funcţia de viceprimar. Îmi doresc să termin acest mandat cu fruntea sus şi, numai dacă situaţia o va impune, voi merge mai departe, deoarece nu ţin cu tot dinadinsul să ocup funcţii publice, mai ales că am lucrat mulţi ani în mediul privat şi pot să mă întorc oricând la meseria mea, pe care o cunosc suficient de bine pentru a-mi asigura o viaţă dedicată exclusiv copiilor mei.

Cât despre problema de care vorbeam: ştiaţi că iniţiativa de schimbare a denumirii unităţii şcolare în cauză a făcut obiectul unei hotărâri aprobate de fostul Consiliu Local, în mandatul trecut? Este vorba despre HCL nr. 430/22.12.2011, hotărâre adoptată cu unanimitate de voturi la îndemnul primarului şi viceprimarului Maior. Conform legislaţiei în vigoare, o hotărâre de consiliu local nu poate contraveni altei hotărâri de consiliu local. În subsidiar, eu am avut de ales între a vota impotrivă, adică populist si demagogic, pe motiv că nu sunt de acord cu aplicarea unei prevederi a Uniunii Europene însuşită de Statul Român, şi a vota aşa cum am votat, cu toate consecinţele ce decurg de aici, mai ales că repet, exista deja o hotărâre a consiliului local VOTATĂ în mandatul anterior. Abţinerea de la vot nu e opţiune viabilă, indiferent de cum vedem lucrurile! Mă întreb retoric cei care s-au abţinut or fi fost,pentru sau împotrivă? Mai ales că deja au votat acest proiect în 2011, consecvenţa însă nu e punctul lor forte, evident.

Dacă aş fi fost amestecată în jocuri de culise, cum sugeraţi, aş fi votat de multe ori altfel. Pot să vă dau nenumărate exemple, dar nu cred că e cazul. Vă rog să citiţi cu atenţie procesele verbale ale şedinţelor de Consiliu Local şi vă veţi convinge singur.

Îmi cer scuze pentru acest lung răspuns, dar am încercat să fiu cât mai clară şi mai explicită. Vă asigur că voi fi întotdeauna deschisă oricărui dialog legat de funcţia pe care vremelnic o ocup sau de îndatoririle mele. Cred cu toată convingerea că am intrat într-o eră pe care, dacă vrem să o traversăm la modul onorabil şi demn, avem în primul rând obligaţia de a depăşi animozităţile şi diferendele dintre noi. La urma urmei, avem toate motivele să o facem, fie şi numai pentru copiii noştri. Aşa cum am spus-o, problemele oraşului sunt altele decât cele de care ne cramponăm, din motive pe care nu le discut aici.

Ştiu că, din afară, anumite lucruri par altceva decât ceea ce sunt în realitate. Mi-aş dori să fiţi pentru o singură oră în locul meu şi veţi înţelege exact ce vreau să spun. Din nefericire, aceasta e lumea în care trăim şi pe care avem datoria să o facem cât mai bună putem. Aşa cum v-am mai spus, nu sunt încântată de funcţia pe care o deţin, nu mi-am dorit să fiu viceprimar, dar, în ciuda acestor lucruri, am fost aleasa si voi continua să-mi fac datoria. Regret dacă am fost greşit înţeleasă şi vreau să mai fac o precizare: tot ceea ce v-am spus reprezintă strict punctul meu de vedere. După cum probabil aţi observat, nu am încercat - şi nici nu încerc - să mă disculp, deoarece consider că nu am pentru ce să o fac. Treaba mea de viceprimar e să fac administraţie cât mai corect cu putinţă, în măsura în care legea, atribuţiunile şi cei cu care sunt nevoită să lucrez îmi permit acest lucru.

Cu deosebit respect!

Ionela Ciotlăuş

Viceprimar municipiul Tîrgu Mureş