Luând act cu consternare de modul în care diferitele parchete de pe întreg teritoriul României acţionează în aceste zile, pentru desfăşurarea unor anchete penale împotriva modului în care cetăţeni români cu drept de vot sunt cercetaţi asupra modului în care şi-au exercitat dreptul de vot, consider că este nevoie de o intervenţie ferma din partea societăţii faţă de aceste abuzuri.
Consider aşadar, că anchetele penale desfăşurate pe această temă se încadrează perfect în categoria acţiunilor de poliţie politică caracteristice regimului politic dictatorial. Ca membru al unui partid istoric, dar şi ca susţinător al principiilor democratice specifice unui stat membru al Uniunii Europene, consider că este de datoria noastră să reacţionăm faţă de aceste acţiuni de poliţie politică. Nu putem trece cu vederea şi lăsa nesancţionate abuzurile pe care le-am văzut in aceste zile şi pe care procurorii le-au făcut împotriva unor cetăţeni care şi-au exercitat dreptul de vot constituţional. Este inadmisibil şi de neacceptat într-o societate democratică ca procurorii să bată la uşă, sa oblige cetăţenii sa jure pe Biblie şi să-şi dezvăluie opţiunea de vot. Demersul DNA acreditează ideea că este periculos să mergi la vot în Romania, că este preferabil sa nu iţi exerciţi dreptul de vot, ceea ce fac procurorii acum poate produce efecte negative extrem de nocive la nivelul societăţii româneşti.
Cred, ca în faţa acestor abuzuri se poate face un singur lucru si anume:
Cei opt milioane cinci sute de mii de români nu pot sta indiferenţi la modul în care înţelege Traian Băsescu să conducă un popor.
Întrebarea mea retorică este următoarea: Oare cei 500 de romani anchetaţi zilele acestea nu au votat NU la acest referendum? Domnule Băsescu, poate aceştia au votat în favoarea dumneavoastră, iar dumneavoastră şi procurorii vreţi sa anulaţi puţinele voturi pe care le-aţi obţinut?
Oare credeţi ca cei 16,18 sau 22 milioane de romani din ţară sau din străinătate nu ştiu ce aţi făcut cu România, dumneavoastră căpitanul şi vaporul PDL pe care cu atâta sârguinţa l-aţi cârmuit?
Oare credeţi că am uitat dezastrul în care PDL şi Traian Băsescu au guvernat, după ce au tăiat salarii şi au închis spitale, după ce i-au umilit pe pensionari luându-le impozit pe nişte pensii de nimic, în timp ce clientela politică îşi umplea buzunarele din bani publici, după ce au călcat în picioare orice cutume şi reguli democratice, subordonându-şi toate instituţiile statului, terfelindu-le şi guvernând pe principiul „că aşa vor muşchii noştri”. Democrat-liberalii, cu aceeaşi garnitură de lideri expiraţi şi controversaţi, se prefac a fi nişte „fecioare neprihănite” şi a fi redescoperit brusc valorile statului de drept.
Dreptul de a face opoziţie nu poate fi contestat nimănui şi eu, spre deosebire de ei, îl respect. Dar eu una efectiv m-am săturat, aşa cum sunt convinsă că s-au săturat mulţi din ţara asta, de această ipocrizie fără margini, de propaganda absolut ipocrita care se revarsă zi de zi, de conflictele şi scandalurile zilnice la care suntem obligaţi să asistăm. O ţară întreagă a stat ani de zile cu sufletul la gură să vadă ce mai „coace” Traian Băsescu, pe cine mai „face”, ce dosar mai scoate de la naftalină, ce bileţel roz sau mapă roşie mai flutură prin faţa camerelor, ce trocuri politice mai avansează, pe cine mai jigneşte, cum îşi mai subordonează o instituţie, cum ia decizii de pe vreo pârtie sau la ieşirea din vreo cârciumă şi cum se hlizeşte în faţa camerelor.
Ajunge şi cu războiul de guerilă pe care Traian Băsescu îl duce cu Romania, război care a fost posibil prin parazitarea administraţiei, inclusiv a instituţiilor care trebuiau să fie scoase din sfera partizanatului politic, cu slugi pedeliste, care se mobilizează când primesc „ordin pe unitate” de la „comandantul suprem.” Ceea ce vedem astăzi este doar apogeul, doar punctul limită, după ani întregi în care această ţară n-a avut parte de nici un moment de linişte. Trăim azi într-o ţară în care nu ştii ce se poate întâmpla mâine, nu poţi să faci un plan pe termen lung, nu poţi să ai proiecte şi de la un punct încolo nu poţi să mai ai nici măcar speranţe, pentru că s-ar putea să pleci de la birou şi, până ajungi acasă, cine ştie ce să se fi petrecut. Iar în mediul politic, cu atât mai rău. Nu ştii ce te aşteaptă mâine, pentru că, deşi poate ai o agendă, deşi există nişte reguli, nişte legi, chiar şi o Constituţie, deşi există toate astea, nu contează. Pentru ca s-ar putea ca Traian Băsescu să se trezească prost dispus sau plictisit sau dornic de răzbunare şi să iasă public cu nu ştiu ce declaraţii, să mai orchestreze vreun scandal, să mai vină cu o diversiune.
Deja e prea mult, n-o mai putem ţine aşa, noi, ca naţiune, ca societate. Cum să apară progres, dezvoltare, prosperitate, performanţă într-o societate dominată de conflict, ură, răzbunare, tensiune sau resemnare, descumpănire, dezamăgire?
Cred că este momentul să facem altă opţiune,pentru noi si viitorul copiilor noştri, să alegem altceva, să ne luăm înapoi propria ţară şi să trăim într-o Românie normală şi liniştită, in care guvernul se ocupă de politici publice, în care preşedintele dă direcţia şi viziunea şi mediază, nu face jocuri de culise, în care Parlamentul legiferează şi este for de dezbatere, în care mediul privat are oportunităţi de dezvoltare în condiţii de concurenţă liberă şi corectă, în care mamele să-şi crească frumos copiii, bunicii să-şi poată trăi liniştiţi bătrineţile, fără să fie scoşi din Biserica şi întrebaţi dacă au votat.
Consider aşadar, că anchetele penale desfăşurate pe această temă se încadrează perfect în categoria acţiunilor de poliţie politică caracteristice regimului politic dictatorial. Ca membru al unui partid istoric, dar şi ca susţinător al principiilor democratice specifice unui stat membru al Uniunii Europene, consider că este de datoria noastră să reacţionăm faţă de aceste acţiuni de poliţie politică. Nu putem trece cu vederea şi lăsa nesancţionate abuzurile pe care le-am văzut in aceste zile şi pe care procurorii le-au făcut împotriva unor cetăţeni care şi-au exercitat dreptul de vot constituţional. Este inadmisibil şi de neacceptat într-o societate democratică ca procurorii să bată la uşă, sa oblige cetăţenii sa jure pe Biblie şi să-şi dezvăluie opţiunea de vot. Demersul DNA acreditează ideea că este periculos să mergi la vot în Romania, că este preferabil sa nu iţi exerciţi dreptul de vot, ceea ce fac procurorii acum poate produce efecte negative extrem de nocive la nivelul societăţii româneşti.
Cred, ca în faţa acestor abuzuri se poate face un singur lucru si anume:
Să luăm atitudine!
Cei opt milioane cinci sute de mii de români nu pot sta indiferenţi la modul în care înţelege Traian Băsescu să conducă un popor.
Întrebarea mea retorică este următoarea: Oare cei 500 de romani anchetaţi zilele acestea nu au votat NU la acest referendum? Domnule Băsescu, poate aceştia au votat în favoarea dumneavoastră, iar dumneavoastră şi procurorii vreţi sa anulaţi puţinele voturi pe care le-aţi obţinut?
Oare credeţi ca cei 16,18 sau 22 milioane de romani din ţară sau din străinătate nu ştiu ce aţi făcut cu România, dumneavoastră căpitanul şi vaporul PDL pe care cu atâta sârguinţa l-aţi cârmuit?
Oare credeţi că am uitat dezastrul în care PDL şi Traian Băsescu au guvernat, după ce au tăiat salarii şi au închis spitale, după ce i-au umilit pe pensionari luându-le impozit pe nişte pensii de nimic, în timp ce clientela politică îşi umplea buzunarele din bani publici, după ce au călcat în picioare orice cutume şi reguli democratice, subordonându-şi toate instituţiile statului, terfelindu-le şi guvernând pe principiul „că aşa vor muşchii noştri”. Democrat-liberalii, cu aceeaşi garnitură de lideri expiraţi şi controversaţi, se prefac a fi nişte „fecioare neprihănite” şi a fi redescoperit brusc valorile statului de drept.
Dreptul de a face opoziţie nu poate fi contestat nimănui şi eu, spre deosebire de ei, îl respect. Dar eu una efectiv m-am săturat, aşa cum sunt convinsă că s-au săturat mulţi din ţara asta, de această ipocrizie fără margini, de propaganda absolut ipocrita care se revarsă zi de zi, de conflictele şi scandalurile zilnice la care suntem obligaţi să asistăm. O ţară întreagă a stat ani de zile cu sufletul la gură să vadă ce mai „coace” Traian Băsescu, pe cine mai „face”, ce dosar mai scoate de la naftalină, ce bileţel roz sau mapă roşie mai flutură prin faţa camerelor, ce trocuri politice mai avansează, pe cine mai jigneşte, cum îşi mai subordonează o instituţie, cum ia decizii de pe vreo pârtie sau la ieşirea din vreo cârciumă şi cum se hlizeşte în faţa camerelor.
Ajunge şi cu războiul de guerilă pe care Traian Băsescu îl duce cu Romania, război care a fost posibil prin parazitarea administraţiei, inclusiv a instituţiilor care trebuiau să fie scoase din sfera partizanatului politic, cu slugi pedeliste, care se mobilizează când primesc „ordin pe unitate” de la „comandantul suprem.” Ceea ce vedem astăzi este doar apogeul, doar punctul limită, după ani întregi în care această ţară n-a avut parte de nici un moment de linişte. Trăim azi într-o ţară în care nu ştii ce se poate întâmpla mâine, nu poţi să faci un plan pe termen lung, nu poţi să ai proiecte şi de la un punct încolo nu poţi să mai ai nici măcar speranţe, pentru că s-ar putea să pleci de la birou şi, până ajungi acasă, cine ştie ce să se fi petrecut. Iar în mediul politic, cu atât mai rău. Nu ştii ce te aşteaptă mâine, pentru că, deşi poate ai o agendă, deşi există nişte reguli, nişte legi, chiar şi o Constituţie, deşi există toate astea, nu contează. Pentru ca s-ar putea ca Traian Băsescu să se trezească prost dispus sau plictisit sau dornic de răzbunare şi să iasă public cu nu ştiu ce declaraţii, să mai orchestreze vreun scandal, să mai vină cu o diversiune.
Deja e prea mult, n-o mai putem ţine aşa, noi, ca naţiune, ca societate. Cum să apară progres, dezvoltare, prosperitate, performanţă într-o societate dominată de conflict, ură, răzbunare, tensiune sau resemnare, descumpănire, dezamăgire?
Cred că este momentul să facem altă opţiune,pentru noi si viitorul copiilor noştri, să alegem altceva, să ne luăm înapoi propria ţară şi să trăim într-o Românie normală şi liniştită, in care guvernul se ocupă de politici publice, în care preşedintele dă direcţia şi viziunea şi mediază, nu face jocuri de culise, în care Parlamentul legiferează şi este for de dezbatere, în care mediul privat are oportunităţi de dezvoltare în condiţii de concurenţă liberă şi corectă, în care mamele să-şi crească frumos copiii, bunicii să-şi poată trăi liniştiţi bătrineţile, fără să fie scoşi din Biserica şi întrebaţi dacă au votat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu